Dacă sufletul mi-ar fi, pur și simplu, o haină
m-aș dezbrăca fericită de el,
de întunecimea lui și de simțirea străină,
și l-aș îmbrăca altfel.
Dacă mi-ar fi, doar așa, un ceas,
mi-ar atârna ca plumbul de mâna stângă,
mi-ar încleșta întreg timpul într-o clepsidră
și m-ar sufoca fără frică.
Dacă mi-ar fi, prin absurd, un drum
Ar fi plin de răscruci, de ceață și fum,
de prea multe idei
și totuși nimic bun.
Dar, de fapt, mi-e scut de cuvinte,
de oameni și speranțe rănite
și de-l părăsesc sau de-l alung,
..nu l-aș mai vedea niciodată râzând.
