vineri, 10 februarie 2017

Sfârșiri



Conturul ființei mele 
E desenat de privirile tale,
De mângâierile slabe.
Se ondulează în valuri,
Se tulbură-n atingeri,
Se strânge și se răsfiră,
Se sfiește și respiră.

Și se sfârși..
Ca o ramură reflectată-n ochi uman,
Ca un templu zidit acum un an,
Ca un suspin slab în noapte-adâncă
îmbibat în amintiri
Și-n neîmpliniri.

Și toate se vor sfârși
Atât de brusc!.. de impunător..
Și corpul meu va vorbi
Dedesubturilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Unic vers

Mi-am culcat urechea pe șoapta ta.. Îmi răsună atât de gol și-atât de amplu.. Atât de vid și-atât de simplu; până ți-ai părăsit priv...