S-au dezbrăcat de oase
Fobiile nopții,
Și au încleștat vise
În neputința minții.
Se ascund în doruri,
Poartă dureri,
Se nasc în gânduri,
Deși-au murit ieri.
Anii nu le-mbătrânesc,
Ci le șterg.
Se pierd în memorii,
Se metamorfozează,
Temeri îmbrățișează
Și devin eterii.
Iarăși timpul, vechi și mut,
Le-ascultă cântul
În amurg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu