duminică, 10 august 2014

Te provoc să trăiești

      Lasă-ți sufletul să respire și nu-l îndepărta. 



      Ce folos ar avea o definiție a acestei ”metafore”? Îi simțim existența și, într-adevăr,reprezintă latura morală a ființei umane, dar deși ne ajută să supraviețuim, ne redă sentimente. Acele sentimente umane care definesc o persoană și care ajung până la urmă să pună stăpânire pe propriul stăpân. Omenesc, nu? 

   Și, până la urmă, ce ai de pierdut dacă trăiești? 
   Moartea nu e un câștig.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Unic vers

Mi-am culcat urechea pe șoapta ta.. Îmi răsună atât de gol și-atât de amplu.. Atât de vid și-atât de simplu; până ți-ai părăsit priv...