vineri, 8 august 2014

Respiră.

    ..tăcem și vorbim prin respirație.


 Vorbim prin gesturi, prin priviri, prin atingeri, dar nu și prin cuvinte.. E mai bine, nu-i așa? Liniștea vorbește mai clar când o ascultăm cu urechile firave ale sufletului, de ce am tulbura-o? De ce am lovi-o? E la fel de fragilă..
    ..nu. Ce tot zic aici? Totul e fragil. Chinuitor de fragil..

   Și totuși, ce-ți șoptește din adâncul ființei sale?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Unic vers

Mi-am culcat urechea pe șoapta ta.. Îmi răsună atât de gol și-atât de amplu.. Atât de vid și-atât de simplu; până ți-ai părăsit priv...